miercuri, 5 septembrie 2012

Ceaiul verde



In ultimul timp am constatat, chiar si in jurul meu, ca multe persoane dau dovada de un total dezinteres fata de persoana proprie si, implicit, fata de sanatatea lor. Utilizand chiar exemplul propriu, cred ca ar trebui inventata o pastila, care sa nu fie ingerata cu apa si care sa ne ajute sa fim sanatosi din toate punctele de vedere. De ce? Pentru ca repeziciunea cu care este nevoie sa traim ne impune renuntarea la momentele cu adevarat de relaxare, ingrijire sau pur si simplu momentele dedicate mintii si corpului nostru, iar faptul ca ar trebui sa punem apa intr-un pahar, ne-ar face sa nu mai luam acea pastila. Corect? Cred ca, totusi, putin timp pentru a savura o ceasca de ceai ar trebui sa ne gasim, mai ales ca acesta pe care il voi prezenta mai jos nu are nevoie nici macar de apa fiarta....Yuppppiiiii!!!:) 
CEAIUL VERDE
Dupa apa, ceaiul verde este una din cele mai consumate bauturi de pe glob. Proprietatile acestei plante miraculoase se cunosc din cele mai vechi timpuri, iar una dintre ele a fost legata intotdeauna de longevitate. Potrivit unui studiu din 2006, populatia Japoniei se bucura de o medie de 81 ani a sperantei de viata, situandu-se pe locul patru in clasamentul mondial. Se pare ca unul din secretele acestei longevitati este consumul constant de ceai verde.


Un preot budist - "parintele ceaiului verde"
Ceaiul verde a fost adus in Japonia de catre preotul budist Eisai (1141-1215), cunoscut drept "parintele ceaiului". Dupa o calatorie in China el a inceput sa-l cultive si sa consume licoarea obtinuta observand beneficiile pe care le aducea cand se afla in meditatia zen. Tehnica obtinerii ceaiului verde s-a raspandit repede, mai ales in temple, unde se servea o bautura revigoranta obtinuta prin infuzarea frunzelor acestei plante. Treptat, beneficiile ceaiului verde au ajuns cunoscute si in randul nobililor din Kyoto, dar si printre samurai. In Japonia insa, prepararea si consumul ceaiului  verde a atins limitele perfectiunii, niponii indreptand tot mai mult tehnica catre o forma de manifestare artistica, care a primit mai tarziu numele de "chanoyu" sau "ceremonia japoneza a ceaiului". Sen no Rikyu este maestrul care a transformat simpla ceremonie conceputa de calugari intr-un adevarat ritual, conferindu-i si specificul japonez.

Ceaiul  verde chinezesc, ceaiul verde japonez
Ceaiul verde se obtine prin oprirea procesului de oxidare a plantei. Asta inseamna uscarea frunzelor imediat dupa recoltare, adica procesarea ei in maximum doua zile de la culegere. Ceaiul verde japonez este insa diferit de ceaiul verde chinezesc, in primul rand datorita procesului de uscare. Metoda traditionala japoneza presupune uscarea frunzelor la abur, in timp ce metoda chinezeasca opreste oxidarea plantei prin prajire uscata, in tigaie, proces numit si torefiere. Datorita acestor procedee, ceaiurile japoneze au o culoare mai deschisa, spre verde si un gust mai intens, spre deosebire de cele chinezesti care au o culoare mai inchisa si un gust ce aminteste putin de castane. Ceaiul japonez se prepara diferit fata de cel chinezesc, utilizandu-se cupe din lut cu gura larga, preferabil si cu capac, iar ceainicele sunt de dimensiuni mici. Cu cat apa este mai putin fierbinte, cu atat este ceaiul mai bun. Temperatura potrivita este de 60 grade Celsius pentru ceaiurile superioare si 70-80 grade Celsius pentru celelalte, timpul de infuzare variind intre 50-150 de secunde.
Beneficii si momente de relaxare intr-o ceasca de ceai verde
Aroma delicata a ceaiului verde este motivul pentru care este unul din cele mai apreciate ceaiuri dintre sortimentele clasice si ceea ce il face potrivit pentru consumul frecvent este nivelul scazut de cafeina. Insa el este apreciat si pentru unele substante pe care le are in compozitia sa: fosfor, potasiu, fluor, cupru, sodiu, clorofila, vitamine (A, B, C, E). Un alt aspect, deloc de neglijat mai ales pentru consumatoare, este ca ceaiul verde previne si combate cancerul de piele datorita radicalilor liberi pe care ii contine. Mai mult, stimuleaza metabolismul, ajuta sistemul imunitar si regleaza nivelul colesterolului din sistemul sanguin datorita polifenolilor speciali si taninului. Alte substante active precum catechina, theanina si saponina ajuta la tratarea unor afectiuni ale prostatei si ajuta in mentinerea siluetei. Combate cu eficienta somnolenta si oboseala, efectul sau de inviorare fiind unul din cele mai apreciate de consumatori.

Pe langa beneficiile asupra organismului, consumul de ceai verde se poate transforma si intr-un prilej de a va bucura de momente de relaxare si calm pe parcursul fiecarei zile.
 Sursa: ziaruldeiasi.ro


Ceaiul verde este consumat in tarile asiatice de mii de ani, insa in Europa este folosit doar de curand. Pe langa gustul foarte bun, ceaiul verde are o serie de proprietati pentru care se recomanda a fi consumat in mod frecvent. In compozitia ceaiului verde se gasesc numeroase substante cu rol antioxidant. In urma studiilor s-a stabilit ca ceaiul verde contribuie la mentinerea sanatatii, avand urmatoarele proprietati:
1.    Previne aparitia cancerului - cercetatorii au adus dovezi "cu greutate" in sustinerea acestei afirmatii. Consumul regulat de ceai verde reduce riscul instalarii cancerului de colon, vezica urinara, esofag, pancreas, rect si stomac. Compusul responsabil pentru aceasta proprietate este epigallocatechin 3 gallate (EGCG) care are o activitate antioxidanta de 100 de ori mai puternica decat vitamina C si de 25 de ori mai mare decat vitamina E. Se pare ca aceasta substanta nu numai ca inhiba dezvoltarea noilor celule canceroase, dar le poate ucide si pe cele mature.
2.        Scade nivelul LDL colesterolului (cel "rau") si creste nivelul de HDL colesterol (cel "bun") - cei care consuma extract de ceai verde pot consuma alimente cu mai mult colesterol, fara sa inregistreze cresteri ale nivelelor plasmatice de colesterol.
3.    Limiteaza coagularea anormala a sangelui, care sta la baza aparitiei trombozelor. Va reamintesc ca accidentul vascular cerebral si infarctul miocardic recunosc drept cauza formarea trombilor care obstrueaza una sau mai multe artere.
4.    Reduce valorile tensionale mari - prin reducerea nivelului de angiotensina II, o substanta care produce vasoconstrictie.
5.    Reduce glicemia - si in acest fel riscul de diabet zaharat. Polifenolii si polizaharidele din ceai verde au acest rol.
6.     Protejeaza ficatul impotriva substantelor toxice (alcool, substante chimice)
7.    Mentine sanatoasa cavitatea bucala - inhiba formarea tartrului si distruge bacteriile orale
8.    Stimuleaza functiile sistemului imun si distruge radicalii liberi care participa la procesul de imbatranire
9.    Are proprietati antibacteriene si antivirale - studii recente au aratat ca ceaiul verde poate preveni instalarea gripei si a diareelor infectioase
10.   Blocheaza reactiile alergice
11.  Ajuta la refacerea echilibrului hidroelectrolitic dupa deshidratari
12.  Stimuleaza metabolismul - ceea ce inseamna ca veti arde mai multe calorii

Trebuie sa consumati ceaiul verde imediat dupa infuzare sau sub forma de extract concentrat.


Dr. Serban Damian

Articol supervizat de
 Dr. Serban DAMIAN, nutritionist sportiv, Centrul de nutritie Superfit 

Sursa: doctor info.ro

Cateva ponturi in prepararea ceaiului verde:

Cumpara cantitati mici
Deoarece 100 de grame de ceai este suficient pentru a prepara 40 de cani cu ceai, este recomandabil sa cumparati ceaiul in cantitati mici. Cauta sursele care garanteaza prospetimea ceaiului.
Depoziteaza-l cu grija
Pentru a mentine prospetimea si aroma ceaiului este crucial ca acesta sa fie stocat in recipiente ermetice, ferite de lumina sau alte mirosuri. Folositi un recipient care sa fie plin cu frunze de ceai, deoarece aerul dintr-un recipient pe jumatate plin poate sa cauzeze oxidarea usoara a ceaiului.
Ceaiul depozitat in frigider este expus la a prelua mirosurile alimentelor din jur. De asemenea, condensul poate sa distruga ceaiul. Deci, nu pastrati ceaiul in frigider.
Folosesc frunze de ceai sau plicuri ?
Efecte maxime se pot obtine doar daca se folosesc frunze de ceai, in forma lor naturala. Plicurile de ceai nu ofera acest lucru deoarece contine frunze de ceai macinate foarte marunt, care pierd astfel o parte din proprietati.
Foloseste apa rece, proaspata si preferabil filtrata
Este foarte important ca apa sa fie pura si curata, fara gust de clor. 
De asemenea, nu utilizati apa aflata la temperatura de fierbere deoarece veti arde frunzele de ceai verde, care sunt mai delicate. Apa folosita la infuzie trebuie sa aiba intre 73 si 76 grade Celsius.
Sfaturi pentru prepararea ceaiului
Ceaiul verde este compactat, asa ca are nevoie de spatiu pentru ca sa se desfaca. De aceea este bine ca infuzorul sa fie cat mai spatios.
Infuzarea trebuie sa dureze intre 2 si 4 minute, timp suficient pentru a extrage toate componentele benefice ale ceaiului. Este mai bine sa infuzati ceaiul la o temperatura mai joasa pentru un timp un pic mai lung, pentru a forta in acest fel extractia tuturor componenetelor din frunzele de ceai. Temperaturile mai inalte fac ceaiul mai amar. Este preferabil sa ajustati doza de ceai pentru a obtine o aroma perfecta, decat sa schimbati temperatura apei.
Potentialul toxic al ceaiului verde
Ceaiul verde are un continut moderat de cafeina, undeva la jumatate din cel al cafelei. Acesta contine de asemenea fluor si aluminiu, care sunt foarte toxice. Ceaiul decofeinizat contine o concentratie si mai mare.
Daca adaugati lamaie la ceai, veti creste absorbtia de aluminiu, chiar si de 10 ori.
Laptele adaugat in ceaiul verde va reduce in mod semnificativ efectele benefice ale acestuia.

Sursa: Oolong.ro

marți, 27 decembrie 2011

Ceaiul - Ceaiul din tei


 










     Ceaiul

Origini
     Planta de ceai işi are originile în partea de sud-est a Asiei, în regiunea formată din nord-estul Indiei, nordul Burmei (Myanmar) şi provincia Yunnan (China). Ceaiul a fost întrebuinţat pentru prima oara de chinezii din provincia Yunnan, folosindu-se atât la prepararea băuturilor cât şi a mâncărurilor. Ceaiul fiind de mare importanţă pentru civilizaţiile asiatice, s-au născut legende despre descoperirea sa.

Legende
     Povestea ceaiului a început cu mai bine de 5000 de ani în urmă, in China condusă de împaratul Shen Nung . Se spune că acesta cerea întotdeauna ca apa să-i fie bine fiartă înainte de a o bea, de teamă să nu se îmbolnăvească. Într-o zi, pe când vizita o regiune îndepartată a ţării, a poposit cu suita într-o pădure şi conform obiceiului a cerut servitorilor să pună nişte apă la fiert. Pe neaşteptate nişte frunze uscate au căzut dintr-un tufiş aflat în apropiere tocmai în vasul cu apă schimbându-i culoarea si dându-i o aroma neobişnuită. Împăratul curios a gustat din licoarea proaspăt obţinută şi a găsit-o foarte plăcută şi revigorantă.

Răspândirea ceaiului

     Multă vreme ceaiul a fost bautura folosită numai de călugării budişti chinezi, ca fortifiant în lungile ore de rugăciuni şi meditaţii. În timp, ceaiul a pătruns şi în Japonia adus de călugării care se întorceau din China de la studii şi a cuprins toate aspectele vieţii cotidiene, de la jocurile erotice până la arta sinuciderii.
   Când această băutură era extrem de consumată în Japonia şi China, Europa încă nu o cunoştea. Comercianţii olandezi sunt cei care în anul 1610 aduc ceaiul în Europa. În 1636 ajunge în Franţa, în 1638 în Rusia, în 1650 în Anglia si în 1657 în Germania.
    Olandezii nu numai că au adus pentru prima oară ceaiul în Europa, dar au şi popularizat numele, nume care se foloseşte şi astăzi. Primul transport a fost livrat din Java, iar numele ceaiului a fost adoptat din dialectul AMOY care se pronunţa T'e ( TAY în chineză ). Portughezii, pe de altă parte, au păstrat denumirea cantoniană CHA, folosită până astăzi în multe ţari, printre care şi în România.
    În secolul al XVII-lea, ceaiul a ajuns şi în America, mai întâi in New York, pe calea apei. Acesta a devenit în scurt timp şi aici o bautură comună şi foarte indrăgită de populaţie. De aici, este meritul lor de a fi inventat “ceaiul cu gheaţă” (IceTea) şi “ceaiul la pliculeţ”.

   Inca din copilarie am cunoscut efectul acestui tratament naturist numit "ceai". Din pacate, nu pot spune ca si acum il folosesc pentru mine, dar fiicei mele nu ii lipseste ceaiul de tei, musetel si/sau sunatoare. Ba chiar pot spune ca am tratat-osi de raceala si de insomnii cu asa ceva. 


     Ceaiul este astăzi o băutură accesibilă tuturor. Poate fi consumat la orice oră din zi: dimineaţa, în locul unei cafele (ceaiul negru), sau seara, pentru un somn mai linistit (ceaiul de tei).
De-a lungul timpului, ceaiul şi-a demostrat calităţile sale benefice asupra sănătăţii şi a ajuns să fie folosit şi recomandat chiar şi de către medici, care au observat o incidenţă mai scăzută a bolilor printre consumatorii de ceai.

      Ceaiul de tei,



pe langa faptul ca are efecte calmante si o aroma foarte placuta, se arata ca un bronhodilatator destul de eficient. Consumat regulat, este inamicul tusei. In combinatie cu putina lamaie, face minuni in aceasta perioada de iarna. De asemenea, este recomandat persoanelor care sufera de insomnii, stari de agitatie si anxietate, stari de suprasolicitare intelectuala sau nervozitate, copiilor prea activi si, de ce nu, oricui doreste putina calmitate, avand efect sedativ. Se pot bea cate doua, trei cani de ceai pe zi, dar nu mai mult.
        Indiferent cum consumam ceaiul de tei, ca remediu natural impotriva anumitor afectiuni sau ca simplu aliment, este bine sa stim cum sa il preparam, pentru a nu ne deveni dusman. De regula, pentru prepararea ceaiului se foloseste floarea bine uscata si maruntita. Niciodata floarea nu se fierbe. Se clocoteste apa si se toarna peste floarea pusa in alt vas. Floarea de tei, o lingurita sau un plic pentru o ceasca de apa clocotita, se lasa la infuzat cel mult trei, patru minute, atat cat lichidul sa capete o culoare galbuie-ruginie, dupa care se filtreaza imediat. Cand lichidul este de culoare rosie-maronie intensa, acel ceai nu se mai bea, deoarece este toxic. De aici, de la faptul ca multi nu stiu cum sa prepare ceaiul, s-a tras concluzia ca teiul nu ar fi un bun remediu.
       In caz de raguseala si dureri in gat, gingivita ori inflamatii ale mucoasei bucale, ceaiul se bea cald si nu fierbinte, asa cum gresit procedeaza foarte multe persoane. Ceaiul fierbinte irita si mai mult zona deja bolnava si intarzie vindecarea. 
     

     Haideti, deci, sa incepem sa bem ceai!


 
Sursa: Hai la ceai.ro