marți, 27 decembrie 2011

Ceaiul - Ceaiul din tei


 










     Ceaiul

Origini
     Planta de ceai iÅŸi are originile în partea de sud-est a Asiei, în regiunea formată din nord-estul Indiei, nordul Burmei (Myanmar) ÅŸi provincia Yunnan (China). Ceaiul a fost întrebuinÅ£at pentru prima oara de chinezii din provincia Yunnan, folosindu-se atât la prepararea băuturilor cât ÅŸi a mâncărurilor. Ceaiul fiind de mare importanţă pentru civilizaÅ£iile asiatice, s-au născut legende despre descoperirea sa.

Legende
     Povestea ceaiului a început cu mai bine de 5000 de ani în urmă, in China condusă de împaratul Shen Nung . Se spune că acesta cerea întotdeauna ca apa să-i fie bine fiartă înainte de a o bea, de teamă să nu se îmbolnăvească. ÃŽntr-o zi, pe când vizita o regiune îndepartată a ţării, a poposit cu suita într-o pădure ÅŸi conform obiceiului a cerut servitorilor să pună niÅŸte apă la fiert. Pe neaÅŸteptate niÅŸte frunze uscate au căzut dintr-un tufiÅŸ aflat în apropiere tocmai în vasul cu apă schimbându-i culoarea si dându-i o aroma neobiÅŸnuită. ÃŽmpăratul curios a gustat din licoarea proaspăt obÅ£inută ÅŸi a găsit-o foarte plăcută ÅŸi revigorantă.

Răspândirea ceaiului

     Multă vreme ceaiul a fost bautura folosită numai de călugării budiÅŸti chinezi, ca fortifiant în lungile ore de rugăciuni ÅŸi meditaÅ£ii. ÃŽn timp, ceaiul a pătruns ÅŸi în Japonia adus de călugării care se întorceau din China de la studii ÅŸi a cuprins toate aspectele vieÅ£ii cotidiene, de la jocurile erotice până la arta sinuciderii.
   Când această băutură era extrem de consumată în Japonia ÅŸi China, Europa încă nu o cunoÅŸtea. ComercianÅ£ii olandezi sunt cei care în anul 1610 aduc ceaiul în Europa. ÃŽn 1636 ajunge în FranÅ£a, în 1638 în Rusia, în 1650 în Anglia si în 1657 în Germania.
    Olandezii nu numai că au adus pentru prima oară ceaiul în Europa, dar au ÅŸi popularizat numele, nume care se foloseÅŸte ÅŸi astăzi. Primul transport a fost livrat din Java, iar numele ceaiului a fost adoptat din dialectul AMOY care se pronunÅ£a T'e ( TAY în chineză ). Portughezii, pe de altă parte, au păstrat denumirea cantoniană CHA, folosită până astăzi în multe Å£ari, printre care ÅŸi în România.
    ÃŽn secolul al XVII-lea, ceaiul a ajuns ÅŸi în America, mai întâi in New York, pe calea apei. Acesta a devenit în scurt timp ÅŸi aici o bautură comună ÅŸi foarte indrăgită de populaÅ£ie. De aici, este meritul lor de a fi inventat “ceaiul cu gheaţă” (IceTea) ÅŸi “ceaiul la pliculeÅ£”.

   Inca din copilarie am cunoscut efectul acestui tratament naturist numit "ceai". Din pacate, nu pot spune ca si acum il folosesc pentru mine, dar fiicei mele nu ii lipseste ceaiul de tei, musetel si/sau sunatoare. Ba chiar pot spune ca am tratat-osi de raceala si de insomnii cu asa ceva. 


     Ceaiul este astăzi o băutură accesibilă tuturor. Poate fi consumat la orice oră din zi: dimineaÅ£a, în locul unei cafele (ceaiul negru), sau seara, pentru un somn mai linistit (ceaiul de tei).
De-a lungul timpului, ceaiul şi-a demostrat calităţile sale benefice asupra sănătăţii şi a ajuns să fie folosit şi recomandat chiar şi de către medici, care au observat o incidenţă mai scăzută a bolilor printre consumatorii de ceai.

      Ceaiul de tei,



pe langa faptul ca are efecte calmante si o aroma foarte placuta, se arata ca un bronhodilatator destul de eficient. Consumat regulat, este inamicul tusei. In combinatie cu putina lamaie, face minuni in aceasta perioada de iarna. De asemenea, este recomandat persoanelor care sufera de insomnii, stari de agitatie si anxietate, stari de suprasolicitare intelectuala sau nervozitate, copiilor prea activi si, de ce nu, oricui doreste putina calmitate, avand efect sedativ. Se pot bea cate doua, trei cani de ceai pe zi, dar nu mai mult.
        Indiferent cum consumam ceaiul de tei, ca remediu natural impotriva anumitor afectiuni sau ca simplu aliment, este bine sa stim cum sa il preparam, pentru a nu ne deveni dusman. De regula, pentru prepararea ceaiului se foloseste floarea bine uscata si maruntita. Niciodata floarea nu se fierbe. Se clocoteste apa si se toarna peste floarea pusa in alt vas. Floarea de tei, o lingurita sau un plic pentru o ceasca de apa clocotita, se lasa la infuzat cel mult trei, patru minute, atat cat lichidul sa capete o culoare galbuie-ruginie, dupa care se filtreaza imediat. Cand lichidul este de culoare rosie-maronie intensa, acel ceai nu se mai bea, deoarece este toxic. De aici, de la faptul ca multi nu stiu cum sa prepare ceaiul, s-a tras concluzia ca teiul nu ar fi un bun remediu.
       In caz de raguseala si dureri in gat, gingivita ori inflamatii ale mucoasei bucale, ceaiul se bea cald si nu fierbinte, asa cum gresit procedeaza foarte multe persoane. Ceaiul fierbinte irita si mai mult zona deja bolnava si intarzie vindecarea. 
     

     Haideti, deci, sa incepem sa bem ceai!


 
Sursa: Hai la ceai.ro





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu