vineri, 4 noiembrie 2011

Carnival Magic

      Hmm, in primavara am fost in Italia in concediu. Am vrut sa ne facem acest moft si am plecat cu masina si cu Thimea care avea atunci cam 5 luni. Curaj sau inconstienta, chiar nu stiu, cert e ca  nu imi pare rau si as repeta figura oricand as mai putea. In drum spre Verona, am vrut sa facem o escala la Monfalcone, unde era varul sotului meu. Vroiam sa il vedem, caci pleca pe vasul pe care lucra pentru nu stiu cate luni dupa aceea si ... nu se stie cand ne revedeam. Am gasit localitatea, vedeam si vasul, caci era foarte mare dar nu reuseam sa ajungem la el. Intr-o engleza pe care nu o intelegea nimeni si intr-o italiana stricata, am reusit sa fac pe un domn sa inteleaga unde vroiam sa ajungem. Acest vas se afla pe un santier, deoarece acum fusese asamblat si era inca in constructie, urmand ca, dupa un rodaj in Europa, sa ia drumul Americii...
     Dupa ceva timp de asteptare si alte anglo-italienisme, ne-am intalnit cu Madalin in jurul orelor 00.30.
     Ne-am pupat si ne-am imbratisat, ne-am urcat in masina si am intrat pe santier. Era imens intr-adevar si el venise pe jos de la locul unde era vasul. Era o forfota pe care nu prea am remarcat-o prin Romania si parca era ziua. Se punea la punct un vas de lux, totusi. Cand am ajuns cu masina in parcarea de langa vas, ma simteam mica. De fapt, asa eram pe langa el...


   Thimea dormea, asa ca eu nu am putut merge sa-l vizitez, dar Razvan a intrat cu varul lui pe vas. Cat timp ei au fost inauntru, eu am studiat pe afara ceva ce nu mai vazusem niciodata. Chiar am transpirat putin, in sensul ca era o macara gigant care plimba niste barci imense sau asa mi s-a parut mie, pe deasupra masinii noastre.
   Cand s-a intors, Razvan era si el la fel de impresionat. Spunea ca nu vedea capatul holului...


   Sincer, pe mine ma inspaimanta ideea de imens! Am mai vazut si "Titanicul"...
   In urma cu vreo luna, mama lui Madalin a fost in croaziera prin Europa pe Carnival Magic. Cand a venit, mi-a povestit de la Buzau pana la Bucuresti cum a fost si tot nu a terminat si nici eu nu m-am plictisit. Pe langa mancare la discretie (care pe mine ma incanta enorm), erau spectacole in fiecare seara, mergea la plaja la piscina sau se relaxa la jacuzzi; facea cumparaturi si vizite in mari orase unde acosta si multe altele de acest gen. Vasul este intr-adevar plin de distractii.



  Cam mult verde, totusi.... si "e acru strugurele acesta"!
  Ideea e ca eu as fi terifiata sa merg chiar si o singura zi fara sa vad uscatul. Desi iubesc apa, ma sperie adancul ei. Ma uitam pe National Geographic la o emisiune despre valurile ucigase, despre Titanic, Poseidon sau alte asemenea vase mai mari sau mai mici si ma gandeam la Madalin. Cum poate cineva sa stea atata timp pe apa? Realizez ca e o intrebare retorica si prosteasca, dar chiar nu inteleg. Nu as putea face asta... Mie imi place pe pamant! Nici avioane si nici vase. Cu elicopterul am zburat si a fost o experienta uimitoare, cu barcute m-am mai plimbat, dar ceva la scara mare...niciodata...sa nu spui niciodata, pentru ca sunt un amestec de contradictii. Imi plac senzatiile tari, asa ca sa nu va mire daca aflati ca am decolat dupa un vas...(ce tare!!!).

Ca de obicei: PS: Cred ca se observa ca am scris in timp ce Thimea dormea de pranz la o tastatura de cauciuc, pe care trebuie sa apas mai tare, dar care nu face zgomot. Daca nu ati observat, v-am zis eu!

 


 

Un comentariu: