O noua postare, mai serioasa

Nu doresc sa dedic acest blog poeziei, dar doresc sa il dedic trairilor mele trecute si prezente. Daca din aceste trairi face parte si poezia...well ... asta e! Imi amintesc de o poezie pe care am scris-o cocotata pe caloriferul unei bai dintr-un camin de elevi unde eram cazata pe perioada facultatii:

Apa ce curge imi pare infecta.

De puritatea ei eram dependenta;

Dar parca nici nu-mi mai pare ce-a fost

Cand in mine zac ganduri si ploi fara rost.

Iar marea albastra imi pare - acum neagra,

Imi plange iubirea si totusi o neaga...

Dar simt ca-n adanc este inca frumoasa,

Desi este rece si prea nemiloasa!

Ma striga pe nume si parca-mi zambeste,

Mi-e teama de ea ca ma amageste.

Nisipul ma-nteapa, ma arde si doare

Simt picuri de sange si rani in picioare!

Ma duc catre ea. Desi e-ntuneric

Impulsul ma-mpinge din spate, puternic!

Nu pot sa-i rezist, ma-mpinge prea tare

Sa intru in neagra si-ntinsa mea mare.

Nisipul ma face sa vreau sa ma-nec,

Iar marea m-asteapta in ea sa incerc;

Nu-i bine pe mal, nu vreau nici in apa,

Incerc sa aleg, dar gandul imi scapa!

De tot e sa mor, nu vreau moarte usoara,

Dar vreau sa ma rog pentru ultima oara...

Sa fiu impacata cu mine, sa plec

De tot e s-aleg, aleg sa ma inec!!!

Mi se pare mie sau eram cam deprimata? Nici nu aveam cum sa nu fiu, date fiind conditiile de acolo... Bleah! Bine ca am scapat!


Ne vedem data viitoare!


"Personalitatea este comoara noastra, pentru care ne pot invidia si zeii"